E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, Ferfeniţele-i atârnă Şi pe ochi, pe nara cârnă, Şi se-ncurcă şi descurcă, Parcă-i scos din calţi pe furcă. Are însă o ureche De pungaş fără pareche. Dă târcoale la coteţ, Ciufulit şi-aşa lăieţ, Aşteptând un ceas şi două O găină să se ouă,
U1mR.
  • b8tmakwr2h.pages.dev/377
  • b8tmakwr2h.pages.dev/601
  • b8tmakwr2h.pages.dev/267
  • b8tmakwr2h.pages.dev/484
  • b8tmakwr2h.pages.dev/738
  • b8tmakwr2h.pages.dev/798
  • b8tmakwr2h.pages.dev/142
  • b8tmakwr2h.pages.dev/210
  • b8tmakwr2h.pages.dev/102
  • b8tmakwr2h.pages.dev/343
  • b8tmakwr2h.pages.dev/190
  • b8tmakwr2h.pages.dev/713
  • b8tmakwr2h.pages.dev/488
  • b8tmakwr2h.pages.dev/358
  • b8tmakwr2h.pages.dev/642

    • poezia zdreanta de tudor arghezi