Amintiri despre Eminescu - Corneliu Botez- Fuga de la Cernauti Amintiri despre Eminescu- Corneliu Botez- Practicant la tribunal Amintiri despre Eminescu - Ioan Slavici - Poporanismul lui Eminescu Amintiri despre Eminescu - Ioan Slavici - Eminescu si limba romaneasca Amintiri despre Eminescu- Ioan Slavici- Eminescu la Viena
Stea, Sărac de bunuri, frumuseţe şi spirit,inima mea este atât de bolnavă ca o scânteie de soare noaptea, şi te iubesc. Şi ochii tăi, topite stele a dimineţii, privesc atât de adânc, atât de ferice de adânc în noaptea sufletului meu, cât te visez veghind şi, de dorm, la imaginea luminii lor sunt deştept. Poţi oare ghici
Pentru mine, "Scrisoarea I" e una dintre cele mai frumoase poezii scrise vreodată. Se întâmpla pe la 1881, acum o grămadă de ani! Azi ar fi împlinit 165 dacă ar fi fost posibil ca omul să trăiască atât de mult! Geniu pur! Îmi amintesc anii de liceu când doamna profesoară de limba și literatura română, Diaconu insista cu
Corespondența dintre cei doi a fost bogată, am selectat fragmente din câteva scrisori trimise de Veronica Micle lui Mihai Eminescu. Într-o epistolă datată 27 octombrie 1877, când soțul ei era în viață, și pe care a semnat-o TOLLA, nefericită, îi scria: „Mult iubite Titi… această falsă răceală nu era decât o contra-balansare față de iubirea ta imensă pe care tu o dai
Versuri Scrisoarea IV - Mihai Eminescu Stă castelul singuratec, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa' Lungi perdele încreţite, care scânteie ca bruma. Scrisoarea I - Mihai Eminescu. Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie. Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate. De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate. Scrisoare către Mihai Eminescu - Adrian Păunescu Adăugat de: ALapis De din vale de gândire, de din vale de simţire, îţi trimit această carte, prea umil,măria-ta, Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire, Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma. Cum cădem aşa ne lasă, cinic mod e modul vieţii,
Scrisoarea trimisă de către Titu Maiorescu, în care îi răspundea scrisorii scrise de Mihai Eminescu în timpul internării sale la spitalul din Viena. Iubite domnule Eminescu, Şi scrisoarea D-tale cătră mine şi scrisoarea de mai nainte cătră Chibici le-am cetit eu cu familia mea şi eu toţi amicii D-tale cu nespusă bucurie.
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate! Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi, X0Ub.
  • b8tmakwr2h.pages.dev/673
  • b8tmakwr2h.pages.dev/506
  • b8tmakwr2h.pages.dev/360
  • b8tmakwr2h.pages.dev/178
  • b8tmakwr2h.pages.dev/536
  • b8tmakwr2h.pages.dev/98
  • b8tmakwr2h.pages.dev/982
  • b8tmakwr2h.pages.dev/929
  • b8tmakwr2h.pages.dev/881
  • b8tmakwr2h.pages.dev/993
  • b8tmakwr2h.pages.dev/711
  • b8tmakwr2h.pages.dev/698
  • b8tmakwr2h.pages.dev/441
  • b8tmakwr2h.pages.dev/128
  • b8tmakwr2h.pages.dev/203

    • scrisoare catre mihai eminescu