În Țara Zărandului, se amintea de un obicei de la nuntă: după ce mireasa a fost „încredințată mirelui", primea un buchet de busuioc pe care îl înmuia în apă și stropea roată întreaga adunare. În alte locuri, mireasa stropea cu buchetul de busuioc numai fetele nemăritate, pentru ca acestea să aibă noroc și să se mărite cât mai curând.
Tradiția folosirii busuiocului la sfințirea apei am preluat-o din ritualul bizantin, grecesc, deoarece în cel slav nu se folosește numaidecât busuiocul, sfeștocul confecționându-se, în general, din flori, iar mai nou, din materiale textile. Însă, ceea ce trebuie să reținem, este faptul că nu busuiocul muiat în apă îi dă acesteia putere harică.
La fel ca si in trecut, si astazi credinciosii merg la temple, pagode sau biserici cu un buchet de busuioc, fiind incredintati ca prin aceasta ei se purifica. El este intrebuintat la diferite ritualuri la hindusi si budisti la fel ca la noi de Boboteaza. Mai mult, la hindusi, in gura mortilor se pune un fir de busuioc, fiind incredintati ca prin aceasta cel mort nu va fi trimis in infern.yw22W.
buchet de busuioc pentru biserica
